La cais ritmul de crestere este foarte rapid mai ales in primii ani de la plantare, pomii avand creşteri anuale de 80-120 cm şi înregistrând 2-3 valuri de creştere. Caisul ajunge repede la înălţimea de 4-6 metri şi la un diametru al coroanei de 6-8 metri. După intrarea pe rod, în anul 3-4 de la plantare, ritmul de creştere scade pentru ca, după intrarea în plină producţie, la 7-8 ani, practic coroana să rămână la aceleaşi dimensiuni.
Tendinţa naturală a caisului este să formeze o coroana in forma de piramida, apoi globuloasă, care cu timpul, sub greutatea fructelor, tinde către o formă globuloasă spre turtită.
Coroana naturala la cais (la pomii la care nu au fost efectuate taieri anuale) este des intalnita la pomii din curţile şi livezile familiale. Pomii cu astfel de coroană intră repede pe rod, însă tot aşa de repede se epuizează din cauza rodului abundent.
Înainte de a se forma un schelet viguros, partea inferioară a şarpantelor se degarniseşte aproape complet, iar fructele rămân mici şi pătate. Caracteristic pentru un cais la care nu au fost efectuate taieri este alternanta de rodire si o coroana cu multe ramuri.
Perioade optime pentru taieri la cais
Periodele optime la care se pot face operatiuni de tăiere la cais sunt in perioada repausului vegetativ, („în uscat”) și în perioada de vegetație („în verde”).
Taierile in uscat la cais
Taierile în uscat se efectuează după trecerea gerurilor mari și până la umflarea mugurilor. Dacă se execută înainte de geruri, cicatrizarea rănilor este mult mai anevoioasă. Tăierea în uscat stimulează creșterea lăstarilor și contribuie la întinerirea macrostructurii vegetale și a microstructurii roditoare.
Taierile in verde la cais
Tăierile la cais în timpul perioadei de vegetaţie este cunoscută de mult timp. Aplicarea ei însă în producţie se face pe scară mai restrânsă pentru faptul că necesită un volum mare de muncă calificată.
În funcţie de vârsta lăstarului, a perioadei când se execută lucrarile de taiere in verde la cais şi a scopului urmărit se disting: plivitul, tăierea de vară şi tăierea după recoltatul fructelor.
Plivitul se execută primăvara, îndată ce se individualizează lăstarii (5-6 cm). În această fază, lăstarii sunt încă erbacei şi se pot rupe uşor cu mâna. Se îndepărtează în primul rând lăstarii care tind să crească către interiorul coroanei, apoi creşterile care concurează lăstarii de prelungire, precum şi o parte din lăstari, în general cei mai debili, care aglomerează unele zone de creştere. Periodic, este bine ca pomii cărora li s-a făcut plivitul să fie verificaţi, pentru că este posibil să ţâşnească noi lăstari în zonele nedorite, lucru întâlnit destul de des la cais, şi care trebuie îndepărtaţi sau ciupiţi.
Tăierea de vară – tehnica tăierii constă în îndepărtarea cu foarfeca a treimii superioare a lăstarilor care garnisesc şarpantele şi care depăşesc lungimea de 35-40 cm. Sunt excluşi de la această operaţie lăstarii de prelungire a ramurilor de semischelet şi schelet de la pomii a căror coroană a atins maximum de volum, precum şi lăstarii care, prin poziţia lor, vor trebui să înlocuiască sau să completeze o ramură de semischelet şi, mai rar, de schelet.
Tăierea după recoltatul fructelor – perioada cea mai potrivită este 1-15 august. Acest sistem de tăiere se aplică la pomii deja intraţi pe rod şi se bazează pe aceleaşi principii ca la tăierile din perioada de repaus. Deosebirea este că tăierile în verde după recoltatul fructelor trebuie obligatoriu completate cu fertilizare şi irigare, operaţiuni de o importanţă majoră în această perioadă când caişii au suportat sarcina producţiei de fructe în perioada cea mai secetoasă şi mai călduroasă a anului: iulie-august. Tăierile după recoltare este bine să se realizeze asupra ramurilor rupte, uscate sau afectate de apoplexie, completate cu tăieri în perioada de repaus, dacă nu sunt posibile o îngrăşare suplimentară şi o udare imediată.
Forme de coroane la cais
In practivca se intalnesc două sisteme de formare a coroanei la cais:
- in formă de vas ameliorat, la distanţă de 6 metri între rânduri şi 5 metri pe rând;
- în formă aplatizată, la distanţe de 4,5 metri între rânduri şi 4 metri pe rând.
Ca forme aplatizate se practică: palmeta etajată şi palmeta neetajată.
Mulțumesc pentru sfat foarte util