1) La pomii tineri, neajunși încă la rodirea maximă, obiectivul urmărit prin tăierea de fructificare este de a obține o bună îmbrăcare (garnisire) a ramurilor de schelet cu ramuri de rod și de semischelet. În majoritatea cazurilor pomii tineri formează un număr mare de ramuri suscceptibile a deveni de rod și de semischelet. Păstrarea tuturor acestora în coroană este indicată deoarece asigură întrarea rapidă pe rod și formarea unui număr mare de fructe ceea ce temperează creșterea.
Printre ramificațiile noi care se formează există și unele care prin poziția lor sunt favorizate în creștere și pun în pericol forma coroanei, tinzând să crească mult. În această situație tăierile de fructificare trebuie reduse la minimul necesar limitându-le la eliminarea ramurilor anuale cu tendință prea mare de creștere. Eliminarea acestora se va face prin suprimarea de,, la inel ” ; nu se va folosi scurtarea pentru a evita îndesirea coroanei. În cazul că desimea coroanei este foarte mare se mai pot elimina, tot de la inel, ramurile de rod situate pe latura inferioară a ramurilor de schelet, deoarece fiind umbrite vor da fructe necolorate, de calitate inferioară.
*La sfârșitul lucrării, scheletul coroanei să poarte, pe toată lungimea lui, ramuri de semischelet în poziție laterală inserate alternativ pe ramura de schelet și distanțate la 30-50 cm. Atât ramurile de semischelet precum și cele de schelet tinere (mai ales la pomii tineri) trebuie să fie îmbrăcate cu ramuri de rod.
2) La pomii ajunși în perioada de rodire maximă tăierile de fructificare care se aplică ramurilor de semischelet și de rod au ca scop normarea încărcăturii pomului cu muguri florali și reînoirea ramurilor de semischelet și de rod. Regulile importante de care trebuie să se țină seama în aplicarea tăierilor sunt:
a) ramurile de semischelet mai bătrâne de 3-4 ani sunt tăiate în lemn de 2 ani (reducție) în funcție de spațiul de care dispun și de vigoarea lor după cum urmează :
– ramurile de semischelet subțiri care depășesc 70-80 cm și poartă 10-15 formațiuni fructifere sunt scurtate la 7-8 formatiuni, deci sunt reduse la 1/2;
– ramurile de semischelet mai groase care au 70-80 cm dar asigură o bună circulație a sevei până la extremitatea lor, sunt păstrate întregi, dacă dispun de suficient spațiu ;în schimb se răresc ramurile de rod la 1/2 din numărul existent pe ramura păstrată.
b) ramurile de rod mai bătrâne de 3-4 ani sunt regenerate sau eliminate după următoarele reguli :
-ramurile de rod slabe (cu diametrul sub 6 mm la bază) se reduc la 2-3 muguri florali considerându-se că ele vor putea hrăni în final numai 1-2 mere sau pere și 3-6 prune sau caise;
-ramurile de rod mijlocii (cu diametrul de bază de 6-10 mm) se reduc la 5-6 muguri florali ;
-ramurile fructifere viguroase (cu mai mult de 10 mm la bază) care au poziție favorabilă creșterii, sunt eliminate.
*La sfârșitul lucrării mugurii vegetativi și cei roditori trebuie să rămână în raportul de 2-3 vegetativi / 1 roditor, acest raport fiind considerat optim pentru perioada de rodire.
* Tăierea de rodire se aplică foarte viguros în anii de încărcătură foarte mare de muguri roditori ;ea este foarte redusă sau chiar se renunță complet la tăierea de rod în anii cu puțini muguri de rod, mai ales dacă pomii sunt la începutul perioadei de rodire și mai au încă creșteri puternice.
3) La pomii trecuți de perioada de rodire maximă prin tăierea de rodire, în paralel cu normarea încărcăturii, se urmărește în mod special reînnoirea ramurilor de semischelet și de rod. Tăierea se face după principiile expuse mai înainte adăugându-se în plus că prin tăierea ramificațiilor (fructifere și de semischelet) se urmărește :
– eliminarea coturilor, a porțiunilor gâtuite și a porțiunilor alungite și degarnisit care îngreunează circulația sevei;
– apropierea rodului de sursa de hrană (de ramură – mamă) și forțarea creșterii mugurilor de la bază.
