Cultivarea sparanghelului

Cu un gust fantastic și efecte nemaipomenite asupra sănătății, acest rod al naturii era foarte apreciat de casele regale. Acum, însă, din păcate, puțini știu care sunt beneficiile sale. Din acest motiv vă prezentăm câteva proprietăți umitoare ale acestei legume.

Sparanghelul conţine o mulţime de vitamine, inclusiv vitaminele A, E, K, şi B6, în cantităţi relativ mari. Doar câteva bucăţi de sparanghel conţin 22% din valoarea zilnică recomandată de acid folic. În compoziţia sa se regăsesc cantităţi mai mici sau mai mari de vitamina C, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, mangan, seleniu precum şi fibre alimentare. Deşi este lipsit practic de grăsimi, are în componenţa sa cantităţi importante de acizi graşi de omega-3.

Chiar dacă sparanghelul este apreciat pentru incomparabila sa aromă, calităţile sale terapeutice nu sunt deloc de neglijat. Chiar şi numele său, asparagus officinalis (lat. = medicament), indică aceste calităţi. Chinezii, egiptenii, romanii şi grecii au descoperit din antichitate aceste proprietăţi. În fitoterapie este utilizată partea aeriană a plantei, care se poate consuma ca atare, în diferite preparate culinare, sau sub formă de sirop, tinctură sau infuzie din lăstari tineri.

În trecut, sparanghelul era folosit pentru tratarea afecţiunilor care provocau inflamaţii, precum artrita sau reumatismul.

Folaţii sunt cei care ajută la reducerea inflamaţiilor şi ameliorarea durerilor. Cu proprietăţile antiinflamatorii şi antioxidante, sparanghelul este un luptător desăvârşit împotriva cancerului de vezică urinară, la sân, de colon, pulmonar, de prostată, ovarian, etc. Tot folaţii contribuie şi la reducerea riscului de boli de inimă. Acidul folic reglează homocisteina aminoacizilor, care, la niveluri ridicate poate fi un puternic factor de risc în dezvoltarea bolilor de inimă. Acidul folic şi folaţii din sparanghel sunt extrem de indicaţi în regimul alimentar al viitoarelor mame. 

Consumat regulat al sucului de asparagus cu miere întăreşte muşchii inimii, îmbunătăţeşte sănătatea tractului digestiv şi al colonului, rezolvând şi problemele legate de constipaţie.

De asemenea, sparanghelul are efecte benefice şi asupra tractului urinar, prevenind infecţiile şi apariţia pietrelor la rinichi.

Bogat în vitamina K, ajută la dezvoltarea şi creşterea densităţii osoase, prevenind astfel osteoporoza şi osteoartrita. De asemenea, vitamina K este esenţială pentru sinteza osteocalcinului, proteina structurală din oase, cu rol de preluare şi depunere a calciului exact acolo unde este nevoie.

Consumul de sparanghel ajută la scăderea tensiunii arteriale şi protejează împotriva apariţiei premature a cataractei.

O altă substanţă din sparanghel numită inulină este extrem de benefică în dezvoltarea bacteriilor considerate prietenoase pentru organism, făcând astfel digestia un proces mult mai uşor.

Tot sparanghelul poate uşura simptomele mahmurelii, după un consum de alcool în exces, prin acţiunea protectoare a aminoacizilor şi mineralelor asupra celulelor hepatice. 

Asparagina, un alt compus din sparanghel are efect diuretic, ajutându-ne să eliminăm toate toxinele şi sarea în exces din organism, crescând rezistenţa organismului la oboseală şi asigurând funcţionarea normală a ficatului. Efectele sale diuretice ne ajută, mai ales vara, în combaterea retenţiei de apă. Ne ajută şi prin proprietăţi antiinflamatoare mai eficiente decât multe medicamente.

Bogat în vitamina B, sparanghelul contribuie de asemenea la îmbunătăţirea puterii de concentrare şi a capacităţii de gândire. Poate de asemenea să întărească sistemul nervos, de aceea el este o armă împotriva stresului ameliorând şi simptomele depresiei.

Sparanghelul este bogat în glutation, un aminoacid cu proprietăţi antioxidante care protejează celulele de radicalii liberi şi toxine, astfel că ne menţine pielea tânără şi radiantă.

Sparanghelul este o legumă cu un conţinut caloric foarte mic, fiind recomandat în curele de slăbire. În plus această legumă are şi proprietatea de a arde grăsimile, datorită fibrelor pe care le conţine, fibre ce forţează organismul să ardă mai multe calorii iar conţinutul de oligoelementul crom potoleşte foamea. 

Este bine de ştiut că sparanghelul are un punct de rupere naturală între partea de jos care este lemnoasă şi mijlocul delicat, prin ruperea cu mâna a fiecărei tulpini se poate afla acest punct. Dacă tulpina este prea groasă, ea trebuie decojită cu un cuţit de curăţat legume, cele subţiri nu au nevoie de a fi decojite.

E ușor de cultivat, nu are nevoie de îngrijiri speciale și nu e atacat de boli și dăunători, prin urmare e foarte adecvat pentru cultivare ecologică.

 

Sparanghelul are nevoie de un loc însorit și preferă un sol nisipos, însă poate fi crescut în orice tip de sol atâta timp cât nu stagnează apa și e fertil. În solurile argiloase poate fi crescut pe strat înălțat cu coroane (rădăcini) cumpărate.

Cultivarea prin coroane (rizomi sau bulbi):

Acestea pot fi cumpărate sau produse prin semințe sau divizarea rizomilor la plantele mature:

  1. În toamna dinainte de plantare se sapă locul îndepărtând buruienile perene.
  2. Se încorporează suficient îngrășământ de grajd bine putrezit și compost.
  3. În primăvara următoare, în luna martie, se face un șant de 20 cm adâncime, cu o creastă de 8 cm la mijloc. Distanța între rânduri să fie de 90 cm distanță.
  4. Se așează fiecare coroană de sparanghel pe creastă, răspândindu-i rădăcinile în jur. Între tufele de sparanghel trebuie să fie 45 cm distanță.
  5. Se acoperă cu pământ 8-10 cm.
  6. Se marchează locul cu ajutorul unor araci sau etichete pentru plante. Se udă.
  7. Se recoltează în aprilie-iunie, însă abia după 3 ani de la plantare dă recolte bune. Poate rămâne pe același loc timp de 20 ani fără să fie nevoie de îngrijiri speciale. Toamna se taie tijele uscate și se presară compost peste rădăcinile de sparanghel, astfel încât de-a lungul anilor rândul să fie înălțat, ca în cazul cartofilor.

Cultivarea prin semințe:

  1. Se seamănă primăvara.
  2. Se înmoaie semințele în apă peste noapte. Semințele se pot achiziționa din magazinele specializate sau online.
  3. Se seamănă într-un șanț de 1 cm adâncime.
  4. Se rărește la 15 cm distanță unul de altul.
  5. Primăvara următoare se transplantează precum coroanele de mai sus.
  6. Pe măsură ce plantele cresc, se adună mai mult pământ din părțile laterale ale șanțului, până când se umple.

Bine de știut:

  • Nu tăiați în primul an niciun lujer, iar în următorul an doar unul sau doi lujeri cât să gustați din el.
  • Pentru recoltare se folosește un cuțit special sau un cuțit pentru legume cu lama curbată. Se taie de la nivelul solului fără a răni alți lujeri.
  • Pământul nu se sapă, dar se menține plivit de buruieni.
  • Toamna, tulpinile uscate se taie de la nivelul solului. Vara este foarte decorativ prin frunze.
  • Dacă fructele de sparanghel sunt lăsate pe plantă, acesta se va înmulți singur.