Lavanda este o plantă decorativă, foarte atractivă, cu o culoare delicată și un parfum subtil ce îmbracă grădina în arome exotice. Pentru plantarea și îngrijirea aurului mov din Provence, în grădina casei tale, trebuie să ții cont de cerințele și dificultățile ce pot apărea în creșterea acestei culturi deosebite.
Ce știm despre levănțică?
În termeni generali: este o plantă perenă, eterică, iar împreună cu busuiocul, rozmarinul și melisa, aparține familiei de flori ce se dezvoltă sub formă de pâlnie, cu marginile tăiate în doi lobi principali, așezați suprapus. Fiind o plantă exotică, se adaptează regiunilor calde, temperaturile scăzute nefiindu-i pe plac.
Lavanda este totuși o plantă cu o toleranță ridicată la temperaturile scăzute, rezistând până la -20ºC fără acoperire și chiar până la -35ºC, dacă îi oferi protecția necesară. Proprietățile estetice sunt fenomenale, fiecare soi având o caracteristică aparte.
Soiuri de lavandă
În prezent există sute de specii de lavandă, dintre care trei sunt cele mai populare:
- Primul soi este lavanda spic sau latifolia, cu frunze late. Este o specie de proveniență mediteraneană, ce crește în zonele de coastă, pe porțiuni de 1-2 km. Înflorește de două ori pe perioada verii. Pe lângă cultivarea în scop decorativ, această plantă ornamentală are și proprietăți curative, fiind folosită cu rol stimulent și expectorant.
- Al doilea soi este un hibrid creat la mijlocul secolului al XIX-lea, cunoscut de specialiști sub numele de lavandă populară. Tufele înfloresc într-un singur ciclu, inflorescențele sale având o concentrație de uleiuri ce depășește 2%, ele fiind folosite pentru compoziția uleiurilor esențiale recomandate în cosmetică și tratamente de relaxare. Lavanda este cultivată îndeosebi în Franța, Anglia și SUA, pentru obținerea uleiului de lavandă, cât și pentru decorarea grădinilor și parcurilor.
- Al treilea soi este angustifolia sau lavanda cu frunze înguste. Este unul dintre soiurile cele mai rezistente la temperaturile iernilor geroase.
Fermierii profesioniști au creat numeroase soiuri hibrid de lavandă, încât uneori numele acestora este dificil de atribuit unui anumit grup. Statisticile spun că plantarea lavandei în grădină necesită anumite metode specifice pentru a-i asigura acesteia o dezvoltare armonioasă. De exemplu, plantele refuză să crească în zonele sudice, aride sau în zonele de nord unde predomină iernile geroase. Uneori plantele pot îngheța sau mai adesea pot putrezi datorită invaziei ciupercilor. Cu toate acestea culturile atent plantate în solul potrivit pentru sădirea lavandei și îngrijite corespunzător pot avea un real succes.
Plantarea și îngrijirea lavandei în regiunile reci
Principalul motiv pentru moartea plantelor de lavandă nu este înghețul, ci umiditatea. În timpul iernilor cu multă zăpadă, după topirea acesteia, pământul îmbibat în apa rece poate duce la putrezirea rădăcinilor. În timpul verilor cu ploi abundente, riscul apariției ciupercilor este foarte ridicat, acestea devorând tulpinile plantei.
Un al doilea pericol este absența totală a umidității, care adesea seacă rădăcinile plantelor, în special primăvara devreme. Tulpinile acestora devin lemnoase și datorită vântului, rădăcinile latente fiind incapabile de a furniza umiditatea necesară dezvoltării lavandei.
Factori care duc la distrugerea lavandei:
- structura solului;
- trecerea frecventă de la îngheț la dezgheț;
- regimul de irigare.
Există anumite măsuri ce pot fi luate pentru îngrijirea plantelor. Lista lor include:
- identificarea celor mai uscate zone;
- informează-te despre cât de des trebuie udată lavanda;
- alegerea unui loc de plantare cu un sistem excelent de drenare, pentru scurgerea apei;
- pregătirea preliminară a solului, pentru a obține o structură liberă, fertilă și ventilată;
- îmbunătățirea sistemului de drenare;
- formarea unui mediu cu sol alcalin;
- irigarea în mod regulat;
- alegerea tehnologiei de protecție în timpul iernii;
- selectarea mijloacelor pentru combaterea ciupercilor.
Metode pentru a crește lavanda într-un climat rece
- Dacă terenul este arid, acesta trebuie pregătit.
- Plantarea trebuie să aibă loc în zonele de deal, în apropierea caselor sau a gardurilor, unde sistemul de drenare este cel mai probabil să existe.
- Indiferent de gradul de nutriție al pământului, acesta trebuie să fie liber și ventilat. Solurile grele, argiloase și terenurile inundate trebuie evitate. Cel mai bun sol este cel stratificat. În partea stratului inferior se poate adăuga nisip grosier sau pietriș pentru o bună scurgere a apei. Evită utilizarea pietrei zdrobite. În timp, ea poate deveni compactă și să împiedice drenarea apei.
- Se poate realiza un nivel de scurgere a apelor subterane prin formarea unor canale. Este indicată cultivarea în jurul lavandei a plantelor iubitoare de apă, care ajută la extragerea acesteia din sol.
- Înainte de plantare se pot aplica tratamente cu var stins, atingând astfel un pH al solului cuprins în intervalul 6.4-8.3. Ulterior, lavanda este tratată anual cu cenușă.
- În cazul în care nu există o altă posibilitate de scurgere a apei, se vor săpa șanțuri. Atenție! Solul slăbit va îngheța mai repede în timpul iernii. Prin urmare, stratul de protecție trebuie să fie suficient de puternic.
- Udă lavanda regulat în primul an de la plantare. Ulterior, plantele vechi devin rezistente la secetă, rădăcinile lor fiind puternic adâncite în pământ.
- Pentru acoperirea solului este indicat să se utilizeze materiale care respiră ușor.
- Ciupercile sunt combătute prin intermediul fungicidelor, adică tratamentele care ucid sistematic sporii la nivel celular. Cu toate acestea, este interzisă pulverizarea plantelor crescute pentru obținerea uleiurilor, concentrația de substanțe toxice fiind prea mare în momentul extracției.
- Pentru a proteja florile, plantele sunt atent monitorizate. Curăță terenul de dăunători de circa 1-2 ori pe săptămână. Îndepărtează tufele cu frunze deteriorate și lăstarii înnegriți și arde-le.
Aplicarea măsurilor de protecție enumerate mai sus duc la rezultate excelente ale culturilor de lavandă. Dacă tehnologia pare a fi destul de dificilă, utilizează metoda de plantare în vase mici, respectând aceeași regulă, fiind mult mai ușor de aplicat pe porțiuni restrânse. De asemenea, când transplantezi lavanda în alt loc acordă o atenție sporită.
Norme de dezvoltare a lavandei prin însămânțare și fertilizare
În teren deschis, semințele de lavandă trebuie plantate la o adâncime de 3-4 cm, după efectuarea în prealabil a lucrărilor de pregătire. Semințele germinează la fel ca în cazul majorității plantelor perene. Adică la începutul verii, în recipiente pentru răsad. Ulterior vor fi transplantate în vase mai mari, iar odată cu sosirea verii, în teren deschis, unde vor rămâne definitiv. Plantele înfloresc abia după 2 ani.
Plantarea răsadurilor este mai eficientă. Gropile sunt săpate în luna mai la o distanță de 80-90 cm, răsadurile fiind plantate la o adâncime de 20 cm, după care solul este compactat și udat. În prima fază, solul trebuie să fie doar puțin umed. În primăvara anului următor, arbuștii se vor scurta cu 1/3 din înălțimea totală. Înainte de utilizarea foarfecii, aceasta va fi dezinfectată în alcool. Udarea se reduce brusc sau chiar se oprește, seceta fiind mai puțin dăunătoare. Principala condiție este ca solul să rămână liber și curat, lipsit de buruieni.
Lavanda în design peisagistic
Culturile au un aspect estetic formidabil, plantate sub formă de borduri, plantele păstrându-și perfect forma.
Decor pitoresc: insule multicolore de flori
Adesea levănțica este plantată în compania trandafirilor. Tufele cu corolă albastră, strălucitoare, completează în mod armonios frumusețea plantelor regale, iar uleiurile esențiale de lavandă protejează trandafirii de dăunători.
Lavanda de sub ferestrele caselor
Aranjamentul grădinii este completat de aroma acestei plante cu un parfum surprinzător, extrem de delicat. Pe lângă decorul incredibil al casei tale, satisfacția este și mai mare de îndată ce folosești planta în băuturile și mâncărurile ce conțin condimente exotice.
Bucură-te și tu de toate beneficiile pe care le aducă lavanda atât în grădină, cât și la interior.
