Particularitățile aplicării îngrășămintelor la pomi fructiferi
-Nevoile pomilor și arbuștilor fructiferi de principalele elemente nutritive : azot, fosfor, potasiu, variază, atât în cursul unui an, cât și în anumite perioade de vârstă.
-În livezile superintensive nevoile de îngrășăminte sunt mai mari decât în cele intensive, care la rândul lor au nevoi mai mari decât în cele clasice.
-În perioada de rodire, pentru formarea fructelor și pentru asigurarea creșterilor normale, pomii consumă mult mai multe substanțe hrănitoare decât în perioada de tinerețe. În zonele cu precipitații suficiente sunt necesare, în general mai multe îngrășăminte decât în cele secetoase.
-În fiecare an, primăvara, în timpul înfloritului și al creșterii intense a lăstarilor, pomii au nevoie de mult azot. Fosforul și potasiul în schimb sunt necesare în a doua jumătate a verii, pentru diferențierea mugurilor de rod și pentru coacerea lemnului.
-Nevoile pomilor față de hrană sunt satisfăcute prin încorporarea în sol a îngrășămintelor organice sau chimice.
-Cantitățile de îngrășăminte se calculează în funcție de condițiile enumerate mai sus și diferă mult de la o plantație la alta.
-Ca norme orientative se consideră că în plantațiile tinere intensive și superintensive înființate în terenuri bine pregătite și bine îngrășate, în primul an după plantare se poate renunță la îngrășare. În anii următori este însă necesară aplicarea îngrășămintelor chimice în dozele indicate în tabelul din foto.
– Dozele respective se aplică de-a lungul rândului, pe o fâșie de 1,5 – 2,0 m lățime.
-După intrarea pe rod a pomilor cantitățile de îngrășăminte se stabilesc în funcție de producția previzibă și fertilitatea naturală a solului.În livezile intensive și superintensive se recomandă următoarele cantități de îngrășăminte :
- – 100 – 150 kg azot, 60-80 kg fosfor și 120-180 kg potasiu substanță activă la hectar, pentru o producție medie de 20 t/ha. Pentru fiecare 5 tone de fructe în plus se mai administrează câte 20 kg de azot, 12-15 kg de fosfor și 30-35 kg potasiu, substanță activă la hectar.
-O dată la trei ani se recomandă, de asemenea, administrarea a 20-25 t/ha gunoi de pasăre sau 40-50 t/ha gunoi de grajd.
-Epocile de aplicare a îngrășămintelor sunt următoarele : toamna, odată cu arătura se aplică îngrășarea de bază la care se încorporează în sol toate îngrășămintele organice din norma anuală (gunoi de grajd, de păsări, compost, fecale, etc), toate îngrășămintele chimice cu fosfor și potasiu și 1/3 din norma anuală de azot. În sezonul următor de vegetație, se aplică îngrășăminte ușor asimilabile, cu efect rapid (îngrășăminte cu azot, must de gunoi de grajd, urină, etc.) în două etape. La majoritatea speciilor pomicole prima îngrășare suplimentară se aplică la 4-5 săptămâni înainte de înflorit, ocazie cu care se administrează 1/3 din cantitatea anuală de azot. La măr și păr în anii în care pomii sunt încărcați exagerat cu muguri de rod, prima îngrășare suplimentară se aplică după înflorire și legarea fructelor.
-Cea de a doua îngrășare suplimentară are rolul de a favoriza diferențierea mugurilor de rod pentru anul următor și trebuie aplicată în luna iunie în preajma declanșării acestui fenomen la 45 de zile după înflorit. Cu această ocazie se administrează ultima 1/3 din norma anuală de îngrășăminte cu azot.
Metode de aplicare a ingrasamintelor la pomi fructiferi
În funcție de sistemul de întreținere a solului în livadă, aplicarea îngrășămintelor se face prin împrăștierea pe întreaga suprafață sau prin una din metodele de îngrășare locală.
–Îngrășarea pe întreaga suprafață se aplică în livezi intensive și superintensive, precum și în livezile clasice dacă solul este întreținut ca ogor lucrat sau cu culturi intercalate și dacă pomii sunt ajunși în perioada de rodire, deoarece rădăcinile lor împânzesc întreg intervalul dintre rânduri.
–Îngrășarea locală se aplică în livezile clasice cu pomii plantați la distanțe mari, pe terenuri în pantă, înierbate.
Metodele de îngrășare locală sunt destul de numeroase.
- Îngrășarea pe cercul de sub coroană se folosește atât în livezile tinere, cât și pe rod, în care se lucrează terenul numai în jurul pomilor. Îngrășămintele se răspândesc pe suprafața cercului lucrat și se încorporează în sol prin săpatul cu cazmaua.
- Îngrășarea în gropi se aplică în livezile clasice, înierbate, situate în pante. Constă în săparea unor gropi așezate altern în zonele cu cele mai multe rădăcini absorbante. Gropile pot fi dreptunghiulare sau circulare, ca în figurile de mai jos. Metoda poate fi utilizată în fiecare an, cu condiția executării gropilor în poziții diferite față de anul anterior.
- Îngrășarea în fâșii este o metodă intermediară ca în figura de mai jos. Constă în împrăștierea îngrășămintelor pe fâșii late de 1,5 m în lungul rândurilor de pomi, în zona cu cele mai multe rădăcini absorbante. Încorporarea lor în sol se obține printr-o arătură. Este potrivită pentru livezile tinere în care solul este menținut ca ogor lucrat.
