Alternanta de rodire la pomi fructiferi

Cauzele alternantei de rodire

La pomii cu o încărcătură de fructe foarte mare diferenţierea mugurilor de rod este inhibată şi, în consecinţă, în anul următor nu vor avea fructe sau vor avea foarte puţine. Această periodicitate an cu recoltă abundentă – an fără rod poartă denumirea de alternanta de rodire.

Lipsa producţiei datorată unor accidente climatice (geruri puternice, îngheţuri târzii, vremea rece sau ploile din timpul polenizării) sau tehnologice (greşeli în combaterea bolilor şi dăunătorilor) nu trebuie confundată cu alternanţa de rodire.

Articole de Craciun – REDUCERI si OFERTE: CLICK AICI!

Fenomenul de alternanta apare ca o dereglare a echilibrului între procesele biologice de creştere şi fructificare, care se desfăşoară în acelaşi timp (aproximativ iunie-august): creşterea lăstarilor, creşterea fructelor şi diferenţierea mugurilor de rod. Astfel, supraproducţia de fructe concurează puternic celelalte două procese, având ca efect creşteri reduse ale lăstarilor şi o diferenţiere redusă a mugurilor de rod.

Pompe electrice de stropit: VEZI modele si preturi!
Foarfeci de taiat pomi: Vezi modele si preturi!
Atomizor Villager DM 14 PE
Cele mai bune atomizoare: Vezi modele AICI!

Formele de manifestare ale alternanţei de rodire sunt următoarele:

  •  toţi pomii dintr-un soi rodesc excesiv într-un an şi nu fructifică deloc în anul următor;
  • după 1-3 ani de recoltă abundentă urmează un an cu recoltă scăzută;
  • în cadrul unei parcele, la acelaşi soi, unii pomi rodesc într-un an, iar alţii în anul următor (forma de manifestare cea mai frecventă).

Alternanta de rodire se manifestă diferit în funcţie de specie şi soi. Astfel, fenomenul este frecvent la soiurile târzii de măr, păr, prun, iar la soiurile de vară de măr, la soiurile timpurii de piersic şi prun, precum şi la speciile cu maturare timpurie a fructelor (cais, vişin, cireş), în general, nu se manifestă alternanţa de rodire. Gutuiul, alunul, căpşunul şi arbuştii fructiferi nu sunt afectaţi de alternanţa de rodire. Soirile cu fructe mici, cu multe seminţe, sunt mai alternante decât cele cu fructe mari, cu mai puţine seminţe sau cu seminţe seci. Cele din prima categorie secretă cantităţi mari de gibereline, care au un rol inhibitor asupra diferenţierii.

Alternanta de rodire se manifestă în toate sistemele de cultură, dar odată apărută este mai greu de combătut în plantaţiile intensive sau superintensive, la care capacitatea de autoreglare scade mai rapid datorită “uzurii fiziologice” mai intense a formaţiunilor fructifere şi a “stresului de desime”, consecinţa concurenţei pentru lumină şi hrană.

De asemenea, odată cu vârsta plasticitatea şi capacitatea de autoreglare a pomilor scade, dezechilibrul între procesele de creştere şi fructificare şi, ca urmare alternanţa de rodire se instalează rapid.

COLTARE si CANAPELE – ieftine, moderne si de calitate: VEZI modele AICI!

Considerăm că, alternanţa de rodire are loc la nivel de punct de vegetaţie. Astfel, de regulă, pe o bursă de rod cu fructe, nu are loc diferenţierea mugurilor de rod. În acest fel, în acelaşi an în coroana unui pom pot exista ramuri cu fructe şi ramuri fără rod, dar fenomenul devine grav atunci când are loc pe tot pomul.
Intensitatea fenomenului se exprimă prin coeficientul de alternanţă, care se calculează
ca raport între diferenţa şi suma producţiilor realizate în doi ani consecutivi:

coeficientul de alternanţă = (A-B)/(A+B) x100
unde A şi B sunt producţiile a 2 ani consecutivi

Pentru interpretare se consideră următoarele grade de alternanţă:

  • fără alternanţă (coeficient 0)
  • alternanţă slabă (1 – 19%)
  • alternanţă medie (20 – 39%)
  • alternanţă puternică (40 – 79%)
  • alternanţă foarte puternică (80 – 100%).

Masuri de prevenire a alternantei de rodire

Pomii fructiferi pot rodi an de an dacă încărcătura cu muguri de rod se menţine în parametrii optimi prin tăieri de fructificare şi se aplică raţional celelalte verigi tehnologice: lucrările solului, fertilizarea, irigarea, tratamentele fitosanitare, rărirea fructelor, etc.

Tăierile de fructificare

Scopul tăierilor de fructificare este de a menţine echilibrul fiziologic între procesele de creştere, fructificare şi diferenţiere a mugurilor de rod timp cât mai îndelungat.

Procesele de creştere şi rodire se condiţionează reciproc: o rodire excesivă inhibă creşterea lăstarilor şi formarea mugurilor de rod, iar o creştere excesivă inhibă diferenţierea mugurilor de rod. Acest echilibru variază în funcţie de perioada de vârstă a pomilor. La începutul perioadei de rodire pomii au mai degrabă nevoie de o aprovizionare optimă cu substanţe nutritive, apă, decât de tăieri de fructificare. Totuşi, aceste tăieri trebuie executate şi prin ele se va urmări regenerarea semischeletului şi a ramurilor de rod care au rodit de mai multe ori, pentru a le întineri.

Către mijlocul perioadei de mare producţie, ca urmare a scăderii potenţialului vegetativ al pomilor şi a predominării procesului de fructificare, creşterile lăstarilor devin insuficiente, având ca efect un raport nefavorabil frunze-fructe. Din aceste motive tăierea de fructificare capătă un rol esenţial, având ca scop eliminarea excesului de muguri de rod, stimularea vegetaţiei şi regenerarea ramurilor de rod epuizate.

Practic, prin tăierea de fructificare se intervine atât asupra semischeletului cât şi direct asupra ramurilor şi
formaţiunilor de rod.

Spre sfârşitul perioadei de producţie, pentru a stimula vegetaţia, tăierile de fructificare trebuie însoţite de tăieri de regenerare a şarpantelor şi subşarpantelor (scurtări în lemn de 4-5ani). Efectul este mai evident dacă pomii sunt asiguraţi în optim cu îngrăşăminte şi apă.

Echilibrul dintre procesele de creştere şi fructificare poate fi definit prin diferiţi indici şi parametrii (au caracter orientativ, se pot modifica în funcţie de specie, soi, portaltoi şi sistem de cultură):

  • indicele foliar atinge valori de 3-5 (30.000-50.000 mp/ha), însă pentru livezile superintensive, acesta ia valori de 1,8 – 2,7, în condiţiile creşterii suprafeţei foliare expusa direct radiaţiei solare;
  • indicele de productivitate are valori cuprinse între 0,3 – 0,8 kg/cmp în funcţie de specie şi soi;
  • lăstarii indicatori (cei de prelungire a şarpantelor şi subşarpantelor) trebuie să atingă 30-40 cm la măr şi păr altoiţi pe portaltoi generativi, 35-50 cm la cei altoiţi pe portaltoi vegetativi, 25-30 cm la cireş şi vişin, 15-35 cm la prun, 30-60 cm la cais şi piersic;
  • raportul optim între frunze şi fructe (numărul de frunze pentru un fruct) este de 30-65
  • la măr şi păr, 25-45 la piersic, 5-10 la cireş şi vişin;
  • numărul de fructe la unitatea de volum de coroană trebuie să fie de aproximativ 600-1.000 fructe/m3 la cireş, vişin şi prun, 250-400 fructe/m3 la piersic şi cais, 60-150 fructe/m3 la măr şi păr;
  • la măr, se consideră o încărcătură optimă când în urma tăierilor de fructificare avem 6-8 muguri de rod/cm2 suprafaţă secţiune trunchi, ceea ce are ca efect o producţie de 0,6-0,8 kg/cm2 şi o diferenţiere de 21-24 muguri/cmp.

Citeste siTot ce trebuie sa stii despre taierile de rodire la pomii fructiferi

Rarirea florilor sau fructelor

Rărirea chimică a florilor sau fructelor (când au diametrul de 10-14 mm), la măr şi păr, cu substanţe bioactive pe bază de acid alfanaftilacetic (ANA) sau naftilacetamidă (NAD), ajută substanţial la combaterea alternanţei de rodire.

Citeste siRarirea fructelor la momii fructiferi

Fertilizarea

Fertilizarea moderată, fazială, cu un raport echilibrat între principalele elemente nutritive (N, P, K), asociată cu aplicarea foliară a unor microelemente (Fe, Zn, B, Cu, Mn, Mo, etc), are efecte favorabile asupra creşterii fructelor şi lăstarilor, dar şi asupra diferenţierii mugurilor de rod.

Asigurarea necesarului optim de apa

Irigarea în exces întreţine creşterea viguroasă a lăstarilor şi influenţează negativ diferenţierea mugurilor de rod.

Tratamentele aplicate pomilor

Tratamentele fitosanitare trebuie să asigure un frunziş sănătos, capabil să producă substanţele necesare proceselor de creştere a lăstarilor, a fructelor şi de diferenţiere a mugurilor de rod, mai ales în perioada iunie-august când concurenţa între cele trei procese este foarte mare.

În ultimul timp s-a pus problema înlăturării alternanţei de rodire pe cale genetică, prin crearea de soiuri de măr care să lege doar un singur fruct în inflorescenţă.