Cel mai bun moment pentru plantarea unui pom a fost acum 20 de ani. Următorul moment bun este chiar AZI – proverb chinezesc. Iată cele mai importante recomandări pentru a începe cu dreptul!
1. Alegerea pomilor: Mai întâi, în funcţie de zona de locuit, se aleg pomii din specii valoroase, viguroase şi rezistente, precum mărul, prunul, cireşul, nucul, dar care să beneficieze de toate condiţiile de creştere şi dezvoltare.
2. Perioada optimă pentru sădire: Plantarea se face întotdeauna în perioada de repaus vegetativ, fie la începutul primăverii (în intervalul martie – aprilie), fie toamna târziu (septembrie – octombrie), când temperaturile depăşesc 5 grade C.
3. Alegerea terenului: Recomandate sunt solurile bogate în substanţe minerale, cum ar fi terenurile de tip cernoziomuri, bogate în humus, sau cele brun-roşcate de pădure. De asemenea, locul de plantare trebuie curăţat de buruieni sau de rădăcinile altor pomi sădiţi anterior.
4. Distanţa de plantare depinde de specia aleasă şi de portaltoiul folosit, însă nu trebuie să fie mai mică de 3,5 metri.
Pentru măr, păr, piersic, vişin, cais, prun, distanţa obligatorie este: 4 m între rânduri şi 4 m între pomi pe rând.
Pentru cireş se recomandă 5 m distanţă între rânduri, 5 m între pomi, iar pentru nuc, distanţa optimă este de 5 m între rânduri şi minimum 5 m interval între pomi.
5. Formarea gropilor: La plantare, importantă este pichetarea, operaţiune ce presupune întinderea unei sfori de-a lungul zonei şi marcarea cu ţăruşi a fiecărui loc de sădire. Gropile trebuie săpate cu cel puţin două săptămâni înainte, într-un teren sterilizat şi aerat corespunzător. Adâncimea gropii trebuie să fie de aproximativ 60-80 cm, cu laturi de 1-1,5 m.
Atenţie la modul în care va fi utilizat pământul rezultat în urma săpăturii! Primii 30 cm de pământ trebuie aşezaţi în muşuroi în partea dreaptă a gropii, iar restul de pământ în stânga. În această ordine trebuie folosit pământul pentru astuparea gropilor.
6. Fasonarea şi mocirlirea rădăcinilor trebuie efectuate înainte de plantarea propriu-zisă.
Fasonarea rădăcinilor contribuie la buna creştere a pomilor. În consecinţă,
dacă rădăcinile au răni, trebuie scurtate deasupra acestora; dacă sunt uscate, se taie de la bază.
Mocirlirea presupune scufundarea de mai multe ori a rădăcinilor într-un amestec de pământ mărunţit, compost şi apă, menit să stimuleze vindecarea rănilor şi creşterea noilor rădăcini şi, totodată, să asigure umiditatea rădăcinilor la plantare şi aderarea acestora la sol.
7. Plantarea propriu-zisă: Primul pas este introducerea în groapă a pomilor astfel încât punctul de altoire să rămână deasupra solului. Ulterior, rădăcinile se acoperă cu pământul rezultat în urma săpării gropilor şi se tasează uşor. La final, fiecare pom trebuie scuturat puţin pentru ca pământul să pătrundă bine între rădăcini.
Imediat după sădire, se udă cu o găleată – două de apă, dar cu grijă pentru a nu crea condiţii pentru apariţia mucegaiului, apoi se formează un muşuroi în jurul pomilor din pământul rămas. După care se aplică 10-15 kg de gunoi de grajd descompus pentru a asigura nutrienţii necesari creşterii şi dezvoltării pomilor.
